Nu se mai poate. Dar pana cand?! Pilule, ceaiuri, nechezoale, masaj, bai calde. Nimic nu tine. Analize, sange, urina, puls. Totul pare bine. Insa nu e. Apare periodic, cu o succesiune haotica. Nu reusesc sa-i prind firul. De ce vine? Si de ce pleaca? Ma schingiuieste. Ma sfideaza. Ma batjocoreste. Da’ sa ma mai lase odata in pace, ca ma chinuie de ani de zile!
Pun piciorul in prag. Ii inchid usa in nas, sa vad pe unde mai intra! Trag obloanele, imi pun perna pe urechi si sting lumina. Nici musca nu mai bazaie. O aud ca ma cauta. E hoata si vrea sa ma ia prin surprindere. Dar nu mai tine. Si-a tot facut de cap in capul meu. Am si eu limitele mele. Mi-am tot spus ca trebuie sa o inteleg ca e si ea mica. Mica-mica, dar ma apasa ferm. Si acolo unde doare mai tare, adica pe creier. Tot o prind eu si o azvarl pe geam. Sa plece acolo de unde a venit. Ori eu, ori ea. Declar razboi durerilor de cap!