Câteodata mă trezesc noaptea
Și-ți caut mâna pe care ai ceasul ăla de două sute
Pe care ți l-am dat de Crăciun.
Dar nu dau decât de telecomanda universală
fără baterii
Rece si neagră.
Ma întorc suspinând și te visez iar:
de data asta ești în fusta aia albă de in
Și ne ducem la butic sa ne luam țigări
Și râzi.
Vreau să te prind de mâna si-mi zici
Că-n doua mii trei
Mi-ai zis nuștiuce
Și eu am râs de tine.
Mă trezesc să-ți plâng in brațe
Pe operația de apendicită
Dar nu dau decat de telecomanda aia afurisită,
universală,
Si fără baterii.
Vreau să-ți cer iertare că am umblat in opt-uri
Și-ți promit casă albă și vacanțe la soare.
Dar tu râzi in hohote
Chiar î-ți văd omușorul
Roșu și umed ca o invitație la
Făcut dragoste.
râzi
Și adormi șoptind un refren de nuntași:
"Ș-altă data/Ș-altă data
O s-o facem și mai și mai lata..."