Solitar, rătăcesc prin umbra propriilor vise;
Rămân uimită- privesc într-un etern abis,
Privesc acolo unde stau închise
Tainicele mele temeri, ca într-un infern stins.

La orizont, zăresc doar zămbetul incert,
Melancolismul prelins pe fața mea precoce,
Din inocență, aud doar ecoul răsunător, preseverent
Și simt doar tremurul din voce.

Ah! ce conștiință puerilă,
Și totuși... ce maturitate!
Ce vârstă juvenilă.
Spre adolescență, viselor uitate!