"Domnule, aveți scleroză în plăci" îmi spune doctorul de la Elias nițel mirat. "La stresul în care lucrați dumneavoastră nu cred că supraviețuiți mai mult de două luni".
Ce faci în cazuri din acestea ? Te bucuri că n-ai cancer ? Cazi pe jos și începi să te tăvălești urlînd ? Îți aprinzi un trabuc ? (n-ai voie să fumezi în cabinetul medicului).
Am mulțumit pentru diagnostic, am ieșit și am plecat.

Începuseră să-mi cadă lucruri din mână. Lucruri mici, simple, simțeam că, la un moment dat pur și simplu nu le mai puteam ține.
Îmcepusem să mă lovesc de lucruri.Coordonarea mea era praf și pulbere, evitam zidul și totuși mă loveam de zid.
Începusem să amețesc pe stradă. Amețeam în mijlocul mulțimii- este destul de neplăcut ,în general benign -foarte multă lume are spasmofilie. Am luat calciu, nu m-a prea ajutat cu nimic.
Am fost la n doctori în București. Trebuie să-ți faci analiza X, Y, Z. Sau- nu știm ce puteți avea. Sau, tăcere. Figura aceea de gropar a doctorului care se uită la tine luîndu-ți măsura din ochi.A, pentru ăsta neapărat un sicriu 56. Și vă rog să puneți mai mult formol că e un pic cam grăsuț.