mă bucur că te doare
acum când ai ajuns o sperietoare de ciori
în lan de maci
de fiecare dată când zbor
îmi aduc aminte de tine
deschid aripile
mă las din plonjon pe umărul tău
și îți șoptesc cuvintele tale preferate
îmi ești piele
te doare
nu poți face nimic
ai gura plină de sfori
ochii din coceni
nas de cârpă
umeri din pături
o pălărie neagră
îți ascunde încremenirea
dar eu tot te simt
știu că mă urăști
ai vrea să poți mușca din nou
din sânul stâng
să îți lași ochii pe pântec
să te ascunzi laș în părul meu
apoi să mă strigi
să arzi în mine flăcări de neputință
m-am rugat mult să fii ceea ce ești
să arăți așa cum știi să dai
te-am găsit aici
păzind un somnifer
cu privirea plecată spre pământ
fără inimă
cu ciori ciugulind din sprâncene
paie deasupra unei guri
care n-a știut niciodată
să spună noi

te las acum
nu vreau să-ți obosesc
așteptarea