Și din păcate
Omul
În vremuri de restriște
Se răstignește doar pe sine
"Nadir latent"
Destin rațional

Stă mărturie masturbarea ca păcat
Călcatu-n străchini
Mersul strâmb
Gândirea somnambulă
Infantilismul sexosocial

Stau ridurile noastre mărturie
Stă rațiunea noastră legămant

Sunt un semnal
Că trupu-i ne-mplinit ca suflet
La poarta trecerii
La poarta dintre praguri

Berbecul-miel răstălmacește vremea-n sacrificii
Și-un taur fioros revarsă flăcări
Blândețe și candoare
Ca vițel

"Groparii beți amanetează glorii"

Și omul

Omul
Desprins din letargia lui ca vis
Se-adună
Se răsfrange
Se-ncovoaie
Dă freamăt alintării
Lumină lină alinării
Dă rouă arșiței pe buze ne-ncepute
Ademenește avântul codanelor sprințare
Supune răscolește pornirile barbare
Dă liber cugetării

La ce bun trecerea să n-o-mplinești ca suflet
Ca spirit duh sau cum ai vrea să-i spui

Si trece

Trece dincolo

In lumea cânturilor diafane
De dincolo de stancă
De dincolo de nori
De dincolo de vremi
De dincolo de inceputuri

Ce-ai tu cu lumea tenebroasă
Ce-ai tu cu surghiuniții soartei
Ce-ai tu cu sinuciderea ca faptă
Ce-ai tu cu rațiunea de-a fi sau de-a nu fi
Ce-ai tu cu începutul cu sfârșitul

Si iarăși ca iubire descinde iar firescul
Si iarăși ca iubire se rotunjește clipa
Si iarăși ca iubire se arcuiește bolta
Si iarăși ca iubire se intețeste vremea
Si iarăși ca iubire renaștem din abis
Si iarăși iar si iarăși

Ce vis plăpând și molcom
Și ce destin molatec
Azur de peste lumi si vremi
Azur de peste necuprinsuri
Azur de peste neam si neamuri
Azur de peste noi