Când lumea se termina, luam câțiva oameni cu sex nederminat și-i înscriam în cercuri.
Îi roteam pe suprafețele line, ei se mișcau în acel spațiu
care-și semăna sieși,
se loveau ușor unii de alții regăsindu-și alte traiectorii. Nu-mi mai cunoșteam numele înroșit,
iperfect și păcătuiam singură sub bolta transparentă,
puțin deformată în uitare, cu un sân mai fleșcăit și-un uter în care pluteau capete de pești. De restul nu-mi păsa:
nu mai erau nici dumnezei, nici satane, nici ape și, în nici un caz, regnuri reptiliene.
Ascultam Janis Joplin, continuând universul în cercuri egale
anemic, melodios vechi, crescându-l incert.
- Ce-o să faci surioară cu textul acesta? – Nu știu, Oblovna, îl voi denigra peste un timp ca și pe celelalte și-l voi învârti în jurul propriului meu ax. / Dialing For Dollars is trying to find me. I wait for delivery each day until three,
So oh Lord, won’t you buy me a color TV? / - Ce voi face, Oblovna? – Nu știu, ne vom naște în noi, perfecți, îmi spuse în timpul căderii ei neîntrerupte
măiestrite.