Dacă-n toate aste toamne
Primăvară n-am avut,
Spune-mi oare de ce, Doamne,
Pe pamînt am fost născut?
Plînge viața ne-mpăcată
Cu credința de păgîn
Dar dorința-i neînfricată
Și frumosu-l mai îngîn.

Daca-n cîte toamne fi-vor
Mă vor troieni sentințe
Doamne, spune-mi, chiar din vifor
Îmi vei naște tu credințe?
Dacă soarta șoaptei mele
E bătută de suspin,
Spune-mi de-mi găsesc în stele
Steaua spre care mă-nchin?

Dacă vara va fi moartă
Și în ierni am să îngheț,
Spune-mi de mai crezi în soartă
Și de fapta-i gînd măreț.
Iartă-mi Doamne-nflăcărarea,
Dar n-ascult, că n-am să vreau
Și m-apucă disperarea
Locului în care stau.

Și-am s-adun prin vers și faptă
Tot ce-i viața de păgîn,
Cîte încă mă așteaptă
Ce și numele-mi îngîn.
Și cu pana mea subțire
Voi preface toamne-n veri
Și-mplini-voi în iubire
A trecutului poveri.