Două pisici negre priveau în sus așteptând să cadă
Din norii albi și pufoși măcar un fulg scremut de zăpadă
Era în amurg de vară , pe un acoperiș încins de casă
Exact în aceeași zi când, inconștient , stăpânul își luase mireasă .

Sub singurul brad din mijlocul curții de țară
Ședea un straniu domn cu barbă sură cântând din vioară
Când termină tânguitoarea melodie se făcuse deja seară
O ambulanță cu sirena pornită opri cu frâne lungi pe ulicioară.

De cumpăna fântânii abia vopsită atârna spânzurat primarul din sat
Proaspăt ales, băuse prea mult și într-un acces de lehamite viața și-a luat
Dinspre soartă, femei , mașini, vile, chefuri , putere și căcat
Simțise o duhoare adiind intolerabil și pe loc s-a dorit eludat.

În noaptea nunții sale mireasa a ajuns așadar vădană
Căci despre ea nu prea e vorba în această minunată hârjoană
Iar pentru merite excepționale autorului acestui poem
I-au fost conferite pe spinare fix șapte bastoane noduroase din lemn.