Greu de inteles ca esti fericit atunci cand iubesti...si ca iubesti atunci cand suferi, atunci cand simti ca te doare si nu stii de ce; cand stai langa un "altul" si oricat ai vrea, nu ai ce sa ii daruiesti.
Iubesti cand iti simi nucleul gol, fara viata, fara nimic; fericit cand respiri suspine si gandesti indurerat la cel care stii ca este jumatatea ta; fericit ca stii ca ai surasul inima, tot, la ea...
...si totusi, ramai fericit cand nu ai nimic, caci palpairea ta de viata se incalzeste acolo..esti fericit cand iubesti, cand simti ca esti gol, iar celalalt are totul: comoara sentimentelor tale, pazita inconstient de un paznic, ramasita de iubire uitata in adancul celui care inseamna "paradis" pentru tine..si esti multumit ca nimeni nu poate ajunge acolo sa o fure..nimeni.
Ramane o infima speranta, mutilata de lume, cand nu regreti ca tristetea te macina in durere, stiind ca existi intr-un colt din sufletul jumatatii tale..si mori impacat, gandindu-te ca poate vei renaste in ea, ca implinirea voastra sa vina, inseland marginile timpului...