la capete suntem ca două buze
tot universul intră aspirat
de inimi
doar mâinile mele în pieptul tău se zbat
să nu te piardă
a mea tace când crești din mine

îti pun riduri pe sfârc
cu dinții îngrămadesc timpul în ieșirile lui
să-mi umple gura lovit de cuvinte
să-mi curgă șiroaie pe gât
să îl respir
să auzim doar pielea lipindu-se de piele
și noaptea ieșită din noi
să ne bântuie lichidă și albă

așteaptă
mă grăbesc să scot bezna din geam
să nu ne mai fie umbră
să nu ne mai fie lună
asează pe marginea patului carnea zdrobită
și aleargă să îți înalți iar buzele

când nu sunt atent
din spatele meu ies butoane
mă derulează spre tine
la capete să fim ca două buze
déjà-vu