Să privești lumea printr-un ochi de hipopotam...Să auzi secundele prin umbra urechilor de ac și să smulgi petalele zâmbetelor prin florile copacilor în pragul dimineții...Iubitule...adevarata cunoaștere constă în senzorialul absurdului, nu-ți fie teamă să mă atingi! Și ce dacă ai piticii tăi? Þi-am mai zis că ideile își împânzesc întotdeauna adepții și apoi le confruntă creativitatea cu sentimentul neputinței de a mai simți timpul. Cazi în timp sau din timp...una o precedă pe cealaltă sau posesia revine asupra unicității.
Ești pasiv sau ești istorie...Ești liberul tău arbitru sau...aștepți Învierea Morților și viața ce va să vină... Și atât!