știi gheara care se înfige sub umăr și trage de fibră
răsucește carnea și o desparte cu scrâșnet de pe oase
apoi se rupe de tine și pleacă
precum o amintire dureroasa
de mesaj trimis Lui pe care-l citeste Ea?
aceeași curgere inutilă de sînge o am după tine:
virginitatea mariajului cu un compromis

***
fereastra din spatele meu are ramuri
are motan pe pervaz uneori
și spatele meu strâmb de călătoare
se oglindește ca o ramură uscată și neagră
cât va mai trece până când cuțitul din umăr se va transforma in fire de iarbă cât va mai trece până când
gardul argintiu va ondula tăcerea
din locul rămas liber
lîngă vertebre?


***

de consistența sîngelui prin apă treceau păsări
printre degete
ca baloanele de săpun de umede
sorbind aerul falangelor
se loveau de verighetă cu aripa și fîlfîiau rotit.
măi fetelor, ca aurul alb însoțitor de veghe,
singurătatea e postumă fiecărei iubiri