...eu știu ce-i acela un răsărit ce se plimbă trei luni pe linia orizontului,... și stiu ce-i un apus care nu vrea să apună,... și mai știu să fac cele mai bune cafele, și multe lucruri știu să le fac foarte bine,... dar am învățat să nu fac, să le las așa nefăcute ca să mă gândesc la ele ca la ceva mult mai frumoase și mai bune decât cele făcute de mine,.. poate de aceea, acum când trebuie să scriu despre Ea, fac în așa fel încât să mai treacă o zi, ca și când, în ziua următoare aș scrie mai bine decât azi... sper că ai putut să citești și ce nu am scris în 17:34...

De aici, de la această șaradă cu povestea florii de mac sălbatec și-a jumătăților inegale, totul se înfășoară pe manechinul din lemn de gutui. Adu-ți aminte timpurile locuite de fragilități și adieri trecătore... ai rămas la mine trei zile și mi-ai tot povestit... apoi ai dispărut înainte să-mi spui cum te cheamă...