Mărșăluim prin lumea noastră cea absurdă
Și nu ne pasă spre ce loc
Ne îndreptăm urechea surdă.
Ne doare în toc!


Veșnic călătorind prin spațiul ideatic,
Trăim sperând, sperăm murind.
La colț plânge un orb fanatic
Lumină cerând.


Și dacă însăți umbra ta îți e străină,
Iar timpul tău nu are sens,
Tu te apuci să scrii în tihnă
Un muribund vers.