Era dimineață banală dar deloc întâmplătoare...
pe Calea Griviței...așteptam...
în stație a venit 86 care duce la gară...am urcat...

pe cele două scaune alăturate...
locul unde altădată era « biroul » taxatoarei...
v-am văzut ținându-vă...
de la palmă...tot brațul până la cot...
atingându-vă...de-a lungul...aproape de tâmplă...
ești cu ea de aproape o viață plus încă o clipă și ceva
te uiți la ea...
cobori privirea pe fereastră afară la mersul trotuarului...
tu știi...n-are nici o vină că iubești o altă femeie
înghiți o lacrimă să nu-ți apară pe față
ea îți mângâie mâna cu degetul mare...
și continui să-ți spui
sufletul alege
mintea e acasă
vina e păcatul pe care Dumnezeu îl iartă

Am coborât la gară...
voi ați continuat pentru altă stație...
poate Unirea...
două singurătăți
albastre
gemene
El și Ea
...........
Cerul și Marea