îmi aduc aminte de teamă. treptele mă fac întotdeauna să număr. nu-mi ies niciodată cu soț. sar peste una.

hai să vorbim. asta știm cel mai bine. nu e cum s-ar putea crede. vorbele nu se pot anula. ca și ființele vorbele cresc din interior. îți simt pulsul în al meu. cuvintele se împerechează imediat. tot se iubește cu tot. sunt oameni lipsă. unii au treburi importante alții sunt cercuri. oamenilor le e teamă și nouă nu.

am pândit fereastra fără să știi. afară e o câmpie. eu presimt câmpiile ca o lighioană și mă frământ puțin înainte de a mă resemna în brațele tale.

pielea mea strălucește. e un cer înăuntru. și un uter care se umple cu viața de după moarte.