(Vedi Toronto e poi mori)

Un biet chinez, batran, nebun,
Cu buza de jos, rasfranta si groasa,
Cu parul alb, cu tenul brun,
Isi poarta-n carouri o haina soioasa.

Prea afectat vorbeste-n limba lui,
Vreo-intelepciune oarecare, de nebun,
Cu mintea-n rucsac si- atarnata-n cui,
Ramasa-n China, printr-un vechi catun.

Nebun strain,intr-un oras cumplit,
Cu insi veniti din lumea toata,
Cat frunza, iarba,iata c-au venit,
Ca bietul meu chinez, odata...

Numai ca azi el e in lumea lui,
Le tot vorbeste si nici nu-l asculta,
Tu poti orice, chinezule, sa spui,
Ca nebunia ta e, pentru ei, insulta.

Suntem fantome ambulante, fiecare,
Nici nu ne stim si nu ne pasa,
Intr-un oras strain si-atat de mare,
Care nu ne este, nu ne este, casa...

Nimeni nu stie ca treci sau ca esti,
Ca trupu-ti mai este in viata,
Esti doar o fantoma, te fa ca zambesti,
Si zambetul, pe-aici, se-nvata.

Ce exoduri debarca si ce nebunie!
E-un fel de Mecca pe- aici, dar pagan,
Al cui acest Mecca, dar cine sa stie?
Vin valuri si valuri, se mira, raman...

Ce de nostalgice fantome zambitoare!
Vin toti atat de vii si mor incet aici,
Intr-un oras care e mult prea mare,
Si care calca orb si surd peste furnici.

Langa chinez sta o negresa-n lumea ei,
Tot da din cap, pesemne ca-i vreun tic,
Poate ca predica sau mustra vreo doi zei,
Cu mana se ajuta si bombane peltic.

Poate ca are sot pe-acasa sau copii?
Doar parul e albit si maini are zbarcite...
Poate nepoti sau stranepoti, mai stii?
Care s-au plictisit si sa o tot evite...

Si iata-i, stau asa straini, vorbesc,
Cu patos, fiecare, cuiva strain in sine,
Habar n-au ei ca plag mocnit, cand ii privesc
Si ma-ntreb, fara sa vreau, daca mi-e bine.

De-atata dor poate-i urmez, mai am putin...
Ma si vad catinel, mergand intre cei doi,
Si-atatea avalanse-n minte imi tot vin,
Doar dorul mi-e nebun si ochii imi sunt goi...

E doar o dunga oarecare, doar atat,
Intre noi toti, cei spectatori la nebunie,
Un gand razlet, un flash, un nod in gat,
O vorba aiurea, un gest la manie...

Uitam mereu cat de fragil e tot ce-avem!
Cum ne-amagim prea des ca suntem zmei!
Mi-s caii toti acasa si totusi ma tem
Ca nu e greu deloc s-ajungi strain ca ei...