agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-08-04 | [This text should be read in romana] |
テ始 cトブtarea florilor purpurii
Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umトビul meu, batrテ「nト. Ne cunoネ冲eam de copii. Am alergat テョmpreunト peste cテ「mpiile albastre ale viselor, cトブtテ「nd florile purpurii ale テョnネ嫺legerii窶ヲ am adormit テョmpreunト pe linia orizontului, departe, jumトフate テョn cer jumトフare pe pトノテ「nt. Cテ「nd i-au crescut aripile am テョnmトビmurit - テョmi pトビea hidoasト, o dureau, i-am sトビutat rトヅacinile テョnsテ「ngerii ale aripilor, gustテ「nd fトビト sト vreau sテ「ngele ei amトビui. A trecut un timp fトビト sト ne privim, plテ「ngeam pe atunci fトビト sト ネ冲im de ce. テ始 fiecare dimineaネ崙 culegeam cristalele sトビate de la rトヅトツina ochilor ネ冓 le semトハam テョn cテ「mpiile albastre ale viselor - copii ce eram: florile purpurii n-au rトピトビit niciodatト. Mai tテ「rziu, テョntr-o primトプarト, alergam spre soarele rece, cu ochii テョnchiネ冓, gustテ「nd teama de a ne prトッuネ冓 テョn braネ嫺le ierburilor fragede, la marginea cテ「mpiilor albastre, cテ「nd窶ヲ Am simネ嬖t-o smulgテ「ndu-mi-se din mテ「nト, テョネ冓 deschise aripile, pe care ne obiネ冢uisem sト nu le mai vedem de o vreme ネ冓窶ヲ s-a oprit テョn primul copac, テョntre mine ネ冓 soare, aネ兮 la o aruncトフurト de bトκ, unde cテ「mpia se rupea neテョnネ嫺les テョntr-o pトヅurice rarト de mesteceni tineri. Cテ「nd am ajuns eu, plテ「ngea rトハitト, テョネ冓 acoperea faネ嫗 cu aripile ネ冓 テョntorcea mereu privirea テョn cealaltト parte, spre nicトナeri. Nu ネ冲iam cum sト o liniネ冲esc, cum sト o テョmbrトκ嬖ネ册z - aripile erau prea lungi ネ冓窶ヲ inegale. M-a vトホut cercetテ「nd-o, la un pas de ea ネ冓 a isbucnit mai tare テョn plテ「ns. Degeaba i-am spus, Uite, ネ冓 eu am ochiul stテ「ng mai mare ca dreptul, o ureche e mai jos decテ「t ceealaltト, ochelarii テョmi stau テョntr-o parte窶ヲ S-a oprit o clipト, zテ「mbindu-mi printre lacrimi ネ冓 iar suspine, iar priviri テョntoarse spre nicトナeri. La o aネ兮 pornire femininト nu i-am putut rトピpunde decテ「t cu un cuvテ「nt bトビbトフesc: Vrei sト ma ネ嬖i テョn braネ嫺? Da窶ヲ mi-a rトピpuns. テ縞冓 schimbase vocea, aネ兮 dintr-o datト, nu mai eram copii, nu mai priveam cテ「mpiile, doar cerul. Cテ「ネ嬖va nori pufoネ冓 alergau dupト soare, vテ「ntul ne ネ冲ergea lacrimile, dincolo de iluzia noastrト stelele aネ冲eptau sト se nascト. Prima datト am piredut-o pe culoarele cenuネ冓 ale facultトκ嬖i. Zbura, aネ兮, テョntr-o parte cu aripile ei inegale zgテ「riind zidurile. Cobora pe aleea cu trepte ネ冓 o gトピeam テョn sala de mese la 窶榲ョmpinge tava窶 - prozaic nu? Atunci nu ne-am vorbit cinci ani. テ司 scriam versuri pe care nu i le arトフam niciodatト, da, despre iubire, despre テョngeri - la cursurile de filosofie chiuleam - am rトノas mereu un 窶柝rimitiv窶 care gテ「ndeネ冲e ce simte ネ冓 nu invers. S-a テョntors la mine テョntr-o toamnト, cu acelaネ冓 obicei vechi de a-mi aduce テョn casト un braネ de frunze veネ冲ede. テ士i pトビea mereu ca mト priveネ冲e curios, Da, sト stii, tu chiar ai un ochi mai mare decテ「t celトネalt. Scriam ca ネ冓 acum mult fトビト sト spun nimic - テョmi era de ajuns sト ne plimbトノ テョmpreunト. テ士tr-o zi cineva s-a apropiat ネ冓 a rトパit-o chiar din braネ嫺le mele. Gata, mi-a spus, de acum este iubirea noastrト! テ始 special a mea! テ始chide ochii! Acum, sトビutト-mト窶ヲ N-am numトビat zilele, nici anii - ネ冲iu doar cト era fericitト, zbura テョn cercuri largi, テョネ冓 pudra obrajii cu violet ネ冓 umbla toatト ziua desculネ崙. Lacrimile - pentru cト plテ「ngeam uneori - erau calde ネ冓 dulci. Aripile n-o mai dureau, nu-mi mai pトビeau chiar atテ「t de inegale ネ冓 miroseau puternic a flori. Cテ「nd a plecat, テョntr-o searト tテ「rziu, nici n-am mai putut plテ「nge. テ士i luase ネ冓 lacrimile cu ea, ネ冓 sufletul, ネ冓 tinereネ嫺a ネ冓窶ヲ ネ亙 nu s-a mai テョntors. Nu e atテ「t de rトブ sト trトナeネ冲i fトビト lacrimi, te poネ嬖 obiネ冢ui ネ冓 cu asta窶ヲ am spus eu窶ヲ dupト ce mi-a adus-o cineva anul trecut sau acum doi ani, nu mai ネ冲iu, Asta e iubirea ta? M-a テョntrebat. N-o recunoネ冲eam, i-am cercetat aripile, mda, una mai mare decテ「t cealaltト, rトヅトツinile lor テョncト sテ「ngerau. Multumesc, i-am rトピpuns. M-am aネ册zat jos pe asfalt (テョntre timp cテ「mpiile albastre au devenit rezervaネ嬖e naturalト, テョn jurul lor era construit un gard テョnalt) テョnトブntru pe singura alee テョngustト テョntre rトピarit ネ冓 apus, aproape de jumトフate窶ヲ iar テョmpreunト. Am stat aネ兮 faネ崙 テョn faネ崙 cu frunネ嬖le lipite una de ceealaltト ネ冓 ochii テョnchiネ冓, ca テョn jocurile noastre de copii, cテ「nd alergam テョmpreunト, gustテ「nd teama de a ne prトッuネ冓 テョn braネ嫺le ierburilor fragede (peste tトッliネ嫺le de acum cu nu cトネcaネ嬖 iarba nu rupeネ嬖 florile ) fトビト sト ne テョntrebトノ o clipa de ce. Pテ「nト ieri, cテ「nd窶ヲ Iubirea s-a ridicat sprijinindu-se pe umトビul meu, batrテ「nト窶ヲ Ai sト o recunoネ冲i acum, nu-i aネ兮? Cristian Fara |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy