( Un punct )

Sunt în acel punct din care pot auzi secerile sclavilor negri cum doboară lanurile de grâu. Știu, îmi veți spune că sunt o pată de sânge care vorbește, sau că mi-e talpa… Că beau lapte din sfârcuri de cometă, iar când mă veți vedea peste treizeci de ani am să port inel. Nu. Nu, domnilor și doamnelor, nu aplaudați. Actul sexual încă nu s-a terminat. Viața este o boală mortală. Iar a da viață înseamnă a condamna la moarte. Ceea ce conteaza este doar timpul dintre cele doua întâmplări. Și spicele cad și soarele se mișcă încet în jurul unui punct destul de puțin cunoscut. Pe deasupra un porumbel se zbate la nesfârșit. Aici, aproape, un om se naște iar când el va fi mare porumbelul se va decide să moară. Căci în Bosfor oștile se pregătesc să străpungă uitarea. Uitarea faptului de a fi uitat. Să ne oprim. Auziți secerile ? Priviți acești negri ? Mi-e greu să cred că o puteți face căci există un singur punct : unul imaginar.

A. T.