(Inimi)

Sunt. Sunt aici cu palma întinsă după picăturile tale de apă. Este o poveste imaginară despre o întâmplare reală. Întâmplarea de a fi tu. Și eu și tu împreună, dansând, razând, plecând și venind. Ca o după-amiază nesfârșită, chemându-ne la ea în fiecare clipă. Care trece și vine și noi odată cu ea. Ești, tu ești jumătate femeie, pe jumătate lumină și îmi faci semn după o perdea de întuneric. Mă strecor pe furiș printr-o spărtură și mă trezesc dintr-odata în mijlocul stelelor. E de ajuns să întind mâna, dar nu. Voi bea fiecare picătură care ești. Căci ești o picătură infinită din infinitul picăturilor mele. Hai vino, și te voi sorbi până la fund si atunci mă voi trezi cu două inimi. Două inimi măsurând clipa, fiecare clipă devenind o bătaie de inimă. Suntem. Suntem două, una, unul, suntem un fel de…lumina. Pulsând a viață, a sare, a pământ, lună și stele. A săruturi și îmbrățișări. Suntem. Eu. Și. Tu.

A. T.