Spune-mi să mă opresc...
Spune-mi să tac, să nu te mai privesc,
să nu mai scriu pe frunze...

Spune-mi să nu mai aștept ploaia
și urma tatuajului tău neștiut...

Spune-mi să nu mă mai gândesc
la penele sfioase ale zorilor
și la bătrânelul pe care tu l-ai întâlnit...

Spune-mi să mă opresc,
că nu-i un lucru atât de prețios
să fii litera A tu spune-mi...

Spune-mi că dincolo de ziduri nu e inima,
că-n miezul focului nu e un vreasc,
că nu există strălucire spune-mi...

Spune-mi că armura Cavalerului E
nu mi-a căzut aproape!
Îmi port tristețile ca pe ape...

Vino și spune-mi (spune-mi!...)
Spune-mi să plec și să nu mai vin
Spune-mi, Călătorule, să uit
cămașa ta albă de in

Și sub ea...
Inima!...