să privești cum apele urcă în cer
dunele înaintează mai repede în orele nopții
singularul îndemn să-l rostești
puntea se va desface primind
jertfa celui plecat pe cărări mișcătoare
și nu va mai fi pasăre care să nu se înalțe în vîrful cîntării
cautând o imaginară câmpie

să nu te oprești - cum apa-n fântânile oarbe
vei simți între buze gustul migdalei
și mâna întinsă lângă paharul de vânt va învăța cum arată nimicul

să-ți spui - în septembrie când m-am născut
frunza cea mai de sus a luminii se-nfiripase
precum o sabie în ochii mamei
și nu vei putea copile să-nfrunți
lacrima ei risipită pe creștetul lumii

din volumul "Gerunziu - poezii de dragoste"



La mulți ani Mihai!