Oare tu ai încredere în mine atât de mult cât nu am eu în tine? Dacă e așa atunci află, în persoana mea, pe cel mai bun prieten al tău.

Cuvintele pe care le trimiți îmi ajung pâna la inimă și se desfac în mângâieri care-mi învăluie sufletul de jur împrejur; din imaginea ta din gând îmi săruți fiecare senzație în parte și mă alinți; susțin ușor, în palme, inchipuirea sferică și strălucitoare a eului meu abstract – o minge de cristal dinaintea mea – așa se vede dragostea ta, așa se aud cuvintele tale, așa atinge răsfățul șoaptelor din care cucerești; îmbrățișarea atingerii tale mă pierde între picăturile unei ploi calde, de vară; brațele și picioarele ți se împletesc dimprejurul meu și mă țin ușor, strâns sub gestul căutării din care prind contur; atunci când sărută, buzele tale sunt din abur; atunci când se mișcă deasupra sufletului meu ochii tăi mă absorb către plăceri imaculate. Și nu credeam că un om poate simți așa – aveam dreptate; după somn nu am mai recuperat nimic – doar pe tine.