visele pleacă în țările calde
(și îngerii intră la dezintoxicare)

pastilele fără gust și parcă fără efect alunecă prin el
nu mai știe cum e să înghită, i le-a vârât asistenta pe gât
după ce l-au legat de mâini și l-au ținut de picioare, că are convulsii
îi e groază și se sufocă în transpirația aia înfiorător de rece,
tremură deși moare de cald

nu mai gândește, și-a pierdut cunoștința

acum nu știe unde e – poate l-au trimis la nebuni – stă cu picioarele osoase strânse la gură
și se chinuie
are ochii și brațele roșii, s-a scărpinat până i-a dat sângele că a uitat să se oprească
a visat că și-a vizitat mormântul și că era nespus de vesel, nespus de vesel…
cum n-a mai fost de ani de zile și o ținea de mână, aveau flori în păr…
scăpase de toată durerea aia nenorocită…

țipă căci doare încontinuu și nici el nu se aude
îi e groază că și aici îi înregistrează cineva vocea ca să ia bani pe ea

ieri n-ai fost aici, n-a fost nimeni, era ziua mea…nu ?!
în fiecare zi e ziua mea…acum dă-mi înapoi alcoolul…
acum vreau iarba mea verde de-acasă…
(și râde, dar dă în plâns și urlă iar)

mirosul tău e încă aici în locul meu de recuperare