Cand nu ai mai fost doar tu
și ai făcut și gândului meu loc,
a început povestea noastră.

Unduiește-te salcie,
în ritmul iubirii...

într-o toamnă de poveste,
ai spus cu glas domnesc
"rămâi, deja îți stau
în plete stele,
am să-ți compun
cununi de vers din ele.
Tu doar rămâi."

Valsează salcie bătrână
și fă-mi din ramuri, trenă...

"Covor sub pașii noștri galeși,
din frunze roșii de cireș,
ne pune toamna, tu doar pășește
peste ele, fii darul toamnei,
fii floarea mea din aur vechi,
fii doamna întomnirii mele,
în palma ta să-mi rezem fruntea.
Tu doar rămâi."

Îmbrățișează-ne salcie
și plângi pe ochiul meu de apă.

"Te învelește gândul meu
și-ți pune busuioc
pe un colț de pernă,
să-ți dorm în vis, de nu rămâi."