între mine și mine
destinul se plimbă febril pe linii frânte
ca un anotimp cețos al neliniștii

prin încrețirile frunții lumina de-abia mi se naște
ingrată și ștearsă
desperecheată povară umărului stâng

pe deasupra îmi alunecă salin amintirile
rozariu suspendat de cer
acolo unde îngerii își împart aripile una câte una lor
și mie una
să-mi fie de leac sufletului exilat în tăcere

nu plânge mamă mi-e bine acum
nu mă sperie drumul