Împotmolit în trupul tău mlăștinos,
accept rămășițele iubirii putrezite
pentru câteva orgasme anemice
ale sufletului meu sleit.
M-am scârbit de cenușa acestor zile
în care și unul și altul transpirăm zgură,
ne dedăm la dezmățuri plicticoase,
lâncezim în orgii amputate,
biciuind cu sadism nepofta cărnurilor
doar ca să ne prăbușim în lațurile somnului.
La trezire, regăsim aceeași iubire prăfuită
pe care de sute de ori am oferit-o altora,
acum împachetată în cuvinte, în cât mai multe cuvinte
care să ne abată gândul
de la gustul de leșie al îmbrățișărilor.
Râsul a murit demult între noi.
Să te mint nu mai pot
și nici sângele nu mi-l mai pot minți.
Ne urâm furibund
dar continuăm să ne copulăm din lene,
incapabili de a ne împotrivi cu cel mai mic gest
vieții de cuplu.