Răsăritul din Apus

Sunt păcătos. Și slab. Și-n neputință
mă zvârcolesc ca vipera-n pământ,
și murdăresc lumina din cuvânt
cu tot ce port, prea întinat, pe ființă -

și zic c-afară-i rău; la mine-n miez
mocnește răul ce îl cred afară;
Te rog pe Tine, sufletul îmi ară
și-mi fii Lumină, Dragoste, și Crez -

Cu Tine-n minte, suflet și suflare
din nepăcătuirea-Þi să renasc,
să-Ti fiu în veci mirositoare floare
pe care iconarii Tăi o pasc -

și să cobor în moarte fără frică,
zâmbindu-Þi tainic, bunule Iisus -
căci de la Tine, dragostea ți-am dus
spre inimile celor ce o strică -

Și - răsărind în Tine - am apus...