Mi-am ridicat piciorul
până-n stânca acelui munte
unde tu despicai în două
secundele

Și mâinile mi le împleteam
înnoptând peste hăuri
când ți se stingeau ochii
peste norii minutelor mele
iubind

Îmi aluncam șoldul
înclinând ora pe cadranul
gândului tău aprins
rotindu-ți plânsul inversând
dimineți

Umerii mei dezbrăcați
de mistere
își încep sărutul pe jumătatea zilei
și rochia mea destrămată
îți umple ochiul tău
până la glezne

Și îți ridici piciorul
încet
până la curgerea aceea de val
unde eu nu putea-voi despica
vreodată
secundele-n două