ascultați înțelepților cuvîntul meu
și urechile voastre să se deschidă la sunetul gurii mele
am născut fiica pustiei în ziua întunericului
în ziua năpraznicei mele dureri
i-am tăiat mațul buricului cu dinții
am spălat-o în nisipul palmelor mele
și am înfășat-o în pielea ultimei iade adusă jertfă între două seri
s-a făcut frumoasă gazelă pe munți trup de ulcior nedus la fîntînă
i-am făcut bine și nu rău lumină și nu întuneric
dar ea m-a părăsit
și-a găsit fericirea în inima de piatră a orașelor văii
în danțul bezmetic al ibovnicilor ei
m-a părăsit pentru gustul laptelui de iapă
și pentru mirosul de putred al negustorului de unsori și dresuri
ce să mai fac fiicei mele spuneți voi înțelepților
dacă e izvor am să îi pun zăgazuri
dacă e furtună am s-o scufund în nisip
dar ce să fac inimii ei cînd se oprește și adulmecă
urmele de fum ale nopții