am aflat de ce ingerii fara aripi se fac agricultori:
ei au grija sa ne are fetele in riduri adanci
si ne soptesc sub zambete verzi
despre fulgerul ce va sa vina sa ne culeaga cenusi
eu ma-ncrunt si ii alung ii cert si ii gonesc
ei isi rad de mine petrecandu-mi prin fata departarile de peste drum
joaca lor imi oboseste pleoapa si-mi cerne vise
prin fibrele-mi arcuite,rigide, zdrobite demult
ma nasc sol incatusat intr-o lume stearpa
in care doar doua cruci sprijinite una de alta
mai leaga amintirile unor Noi trecuti pe aici
e visul ce-mi arata portile dar eu potrivnica nastere de noiembrie
adun una cate una amintirile si varuiesc crucile
si sap ferestre in cei patru pereti ziditi de faptuitor
acolo unde in tencuielile vremurilor s-au asezat manuscrise
de unde liniile curbe au pierit demult
lasand locul cimitireleor din colturile mucegaite
in care doar umbrele isi plang depresiile
eu le privesc prostit cautand raspunsuri
apoi ma prind in joc de ingeri fara aripi:
"podul de piatra s-a daramat
a venit apa si l-a luat..."