Atunci...
Barbatul si femeia iubeau
Fara a supune,
Indragostit si cerul...
Ii saruta din slava.

Atunci...
Sta omul in puterea
Deplinei tinereti
Stapan pe viata toata
Pe-acele frumuseti
De roade parguite
La trup catifelate
Cu carnea de lumina
Voindu-se muscate.

...acum
Insasi poetul viseaza fara rost
Cea tainica grandoare
Prin locuri unde-a fost.
El simte val de scarba
Intunecandu-i firea
Vazand tabloul simplu
Si fara de scapare.
Ciudate busturi! bune sa sprijine
vreo masca
Si hade trupuri, strambe, cu carnea
moarta, flasca
Pe care zeul vremii implacabil
De mici i-a strans in scutec
D-arama prea-durabil.

Acum vine scaparea
Caci sfanta tinerete,
Cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime
Ca un izvor sclipind,
La toti, la fiecare
Da sperante...de mai bine
Ca pasarile-asbastre,
Miasmele si dorul,
Si-ndemnul catre astre.