Prima greseala vine zambind.
Nu e menita sa se-ntample. N-a avut sare si piper din plecare. E facuta toata din intamplare.
Nu se-ntampla nimic.
Cerul si soarele si stelele sunt la locul lor, neclintite, absente.
Nici oglinda nu face cu ochiul ca si cum n-ar fi avut obsesii de implinire. Nu te-ai imbogatit cu nimic. N-ai dat cu ciocanul in sfera. N-ai facut icoanele sa planga.
Ce? Ai facut tu ceva nefacut?
Al doilea pas stramb te trezeste. Vezi luna si cerul schimbate, oglinda cu imagine-ntoarsa si ochii tai cu priviri piezise.
De te-mpiedici din nou iti dai palme, iti largesti ranile ca sa se vada-n oglinda, in stele , in cer. Te dai de toate pietrele, stelele. Zici nu, nu ,nu si gata, definitiv
Nu esti schimbat, e doar o respiratie grea, un oftat al sferei lovita de ciocan.
O stea cazuta si o oglinda care-ti seamana leit, mata cu ochii inchisi dinspre cer.