întâi timid
apoi mai violent
cu unghiile
am răscolit pământul
și mi le-am îngropat
cât de adânc am putut
mi-a spus cineva
nu arunca niciodată unghiile tăiate că
le-or folosi la vrăji
cine?
am râs eu
și nu de aia le-am pus să-și sape mormântul
ci pentru că
mă încurcau
loveau prea tare clapele pianului
când îmi venea uneori pofta să cânt ceva la presto
la presto cântam
și ziceam
le îndur pe toate doamne
mănânc și jăratec uns pe pâine de-un deget
darămite muștar rusesc cu hrean alimcom
astea sunt senzațiile tari
nu marchizul de sade citit în clasa a zecea
un ochi sub bancă altul la tablă
atunci nu-mi închipuiam că
mie orașul cela îmi va face atâta rău
încât o să-l urăsc
și o să fug din
el
nu vroia să mă lase
își răsturna în stradă gunoaiele
se lovea cu capul de blocuri
nu pleca
mă tai! mă tai!
urla cu disperare
cădeau sticlele lui peste mine
ascuțite
decojindu-mă
rămâneam numai mușchi
vânjos exemplar de studiu la anatomia patologică
nu învățati pe voi
ca nătângii
învățati pe mine
se vede mai bine și
nu doare