Mi s-a epuizat tăcerea de atîtea cuvinte,
mă nasc de după gînduri
și tot merg înainte
de Hristos și de vînturi
ce doboară
-de pe cruce-, încet, o ocară...
Atunci era noastră era
nu mai este
coboară pe gînduri părerea
că-i peste
noroi,
ne duce-n privire un drum
înapoi
să ne naștem adînc și acum
amîndoi...