Era un timp in periferia joasa
cintareata cu sal adus din Kashmir repeta cum erai tu visul meu
intirziam mintindu-ne ca a sosit primavara,
zapezile –zeite albe dantuind in Sibiul cel mult incercuit de ziduri,
iedera , mii de sprincene unduind zi si noapte,

- Trezeste –te , lumina fereastra dinspre munti.
Petalele se intrec cu neaua pe sub prunii scorojiti de cristaluri ,
cintareata cu sal adus din Kashmir ma imbie cu un alt pahar de vin, si isi urmeaza
melodia ,
nu stim cinta ea insasi sau e mereu altcineva dincolo de buzele ei ingreunate de culoare ieftina.
Dimineata isi lasa botinele patrunse de acel martie – mintind inflorirea
In burg si printre treptele nesfirsite buzele imitau cantul,
Ne cheama, si noi mai bem din aceeasi cupa intinsa,
In ultimul karaoke cu moartea.