„Vozvrashenie k prahu”


Demult n-am mai citit vreo poezie
Dintre acelea bune,cu filosofie
Dar multă,cît mai multă de dorit
Să nu rămîi dezamăgit că ai citit.

Căci uneori se mai ochește cîte una
În care rima,versul parcă-s strună
Dar cuvintele sînt toate pe-nțeles
Ei,ce să mai citești,nu are sens.

Dintre acestea,dacă mă apuc și eu
Zdrobesc vreo zece,fără ca să vreu
Iar de-mi mai încordez substanța cenușie
Scriu cîte vreți,chiar și o mie.

Dar eu vorbesc doar despre acele versuri
Care nu sînt pe ale lumii înțelesuri
Unde „metempsihoza” e cuvînt obișnuit
Și chiar un punct îți lasă de gîndit.

Vreau să citim doar poezie serioasă
Nu despre vulpi și broaște din acel’ țestoase
Dar și mai bine ar fi s-avem ș-organizație
Ce s-ar lupta cu o astfel de creație.

Propun ca să votăm a mea propunere
De a aduce toți poeții la supunere
Să nu gîndească și să scrie ei ce vor
Prostii despre salcîmi și frunze de mohor.