Este 4 martie și e totuși iarnă!
Babele n-au pornit spre câmpie și
nu trag de peste cărări așternutul iernii!
Þipătul fulgului de nea e din ce în ce mai slab
și mai rotitor peste creștetul zilei
și peste cununa nopților cu stele înghețate!
E liniște în depărtări și sub frunzele din păduri,
un gand trist ca o boare, se ridică
din anii ce-au trecut de-atunci,
de-atunci când cerul și pamântul au încercat
să scoată din adâncuri morții, când
fântânile au încercat să spele zarea
ca pentru cel din urmă cântec,
ca pentru cel din urmă zbor,
când pescărușul și șoimul au împietrit
în zări clandestine, în zări nezări!
Istoria se repetă dar altfel, mult altfel,
nu prin aceleași imagini, nu prin aceiași protagoniști;
un cutremur spiritual în cercuri și oglinzi
întoarce buzunarele vremii, ca-nt-un joc
de "alba-neagra" între călătorii în timp
și copiii timpului! poștașii grăbesc
la fel de lihniți și de dezmembrați
sub povara cuvintelor din neschimbatele lor
genți din piele uzată și soioasă!
E 4 martie, morții nu vorbesc și
nu vor vorbi niciodată! În amintirea lor,
vii și fericiți, un pahar de vin roșu!
... și...și multă tăcere...