o vreme nu am știut de unde mă căpătasem cu lipitorile acelea pe frunte
le purtam cu mine dimineața și seara nu cădeau nici când întorceam echinocțiul
sau când trecea noaptea prin părul meu răsucit a iubire
mă priveau din zăpezi dextrogire haină de ceață
la indigoul inimii tale

între aceleași mâini înșiram orizonturi ductile
mai atârnam o înviere cu tălpile în cer mai creșteam
dumnezeul simplu al șosetelor albe gesturilor nătângi
ca atunci când caști și ți se vede măseaua de minte

spre sfârșitul poemului răsărea un alt soare patetic de roșu
te lăsam să pleci altă zi în fereastra prin care
ploile infiltrau magazia iluziilor păpușa stricată
rotund de amar mai puteam trece poduri dimineața și seara
sau în nopțile cu părul meu răsucind a cuvinte
mirosul tău de bărbat imperial leather