alerg cuvintele din umbră și le găsesc un rost în viață,
nu vreau să pierd rostul iubirii și apelez și la orgie,
grăbesc trecutul și prezentul...să fiu din nou a ta pereche,
să mă privești cum lent pășesc iarăși spre tine.

fereasta ta deschisă-i iar, și vântul vocea-ți alină,
tu te gândești numai la mine și eu de dorul tău plâng iar...
privesc cum stelele formeaz-o scară ce la etaj iți ajunge,
urc treptele iubirii să regăsesc inima ta.

dar colo sus, oceanul dragostei se perindă,
îmi joacă feste ochii necunoscuți ai cerului,
caut privirea-ți printre stele dar fără izbândă,
învălui umbrele pământului și vocea sărutului...doar pentru tine.

cobor scările trist, suflarea-ți blândă s-a pierdut,
și gândul meu se-neacă-n haos, căci colo sus nu te-am gasit...
arunc zâmbetele-mi spre cer spre a-ți vorbi de mine,
eu plec în jos, pe pajiștea nemuritoare...fără tine.