Călcam pe iarba de sărut nebună.
Sclipea zăpada-n suflete, ușoară.
Ploua tihnit și grav în câte-o vară,
Cânta un greier tainic pe o strună.

Mă scuturam de frunza ce-o să moară.
Se pregătea lumina să apună.
Un soare crud ardea pe câte-o dună
Și-n trup uitarea începea să doară.

Din struguri mustul se scurgea pe dale
Și floarea-n glastră născocea povești.
Scâncea o ciută în păduri de jale,

Tânjea mirarea stinsă în ferești,
Dansau pe jarul clipelor vestale,
Dar tu, iubito-n toate nu mai ești.




27 ian. 2005