O noapte ma apasă si toate mă dor
Pierdut sunt si sufletul îmi plânge
De dor...de dorul dulce...
De așteptarea ce nu se mai împlinește...
Mă simt gol...nu pot nutri nimic în mine
Nimic nu se aduna...
Toate fug...
Sunt un proscris
Sa stau și sa aștept mereu
Ș-amara-mi este așteptarea
Căci ce doresc nu știu nici eu
Să evadez...să fug...
Să pun capăt asteptarii
Să pot privi in față viața
Să mă opresc din goana mea nebună...
Să îndrăznesc...
Să pot sa spun ce vreau,ce simt...
Să nu-mi mai pese de nimic
Să pot să strâng la piept acea iluzie
Pierduta stea de pe cer...
Să cad ca ea așa aș vrea
Să plâng după cerul meu
Pentru a putea apoi binecuvânta
Ziua in care am atins pământul
Doar să privesc in ochii tăi
Să te cunosc
Nu să te ating
Aș cere prea mult de la viață
Vreau să știu doar ca exiști
Dar ca orice egoist din fire
O strângere de mână
Brațele să ma cuprindă
Buzele să mă aprindă
Doamne!Multe îmi doresc...
Dar nu mă pot opri
Pentru prima oară vreau totul
Și știu ca așteptarea
Nicicând nu se va împlini
Nici în vis n-ai sa mai vii
Și totuși... ființa mea nu poate accepta
Ca totul să se-ntample așa
Și vrea cu orice preț o șansa
Mi-aș da și viața
Și totul pentru o încercare.