Iubitule, în seara asta nu-mi da flori,
nu vreau roze, crini și nici lalele,
ia-mă-n brațe, dă-mi fiori,
și nu îmi mai vorbi de stele.
Nu vreau niciuna și nici luna.
Azi n-am tocurile înalte,
hai oriunde, mi-e totuna,
uită cluburile extravagante.
Și dacă încă nu-nțelegi
c-așa am fost eu tot mereu,
ar trebui acum s-alegi
ce-ți pare mai puțin greu.
Aș vrea să-nveți cum e s-alergi,
vântul să te-alinte, nepăsător,
căci nu trăiește după legi,
este liber, călător.
Vino să fugim desculți
pe asfaltul cald de vară.
Ah, dar tu nu vrei s-asculți
nimic din ce spun astă seară.
Fără teamă, fără regrete,
nu trăi astăzi din ieri
căci de-ar fi să se repete
pierzi timpul atunci când speri,
mai mult, ți la superstiții,
iubitule, nu ști să trăiești !
De ce ai inhibiții ?
Tu nu vezi că greșești ?
Uită așa o panfobie
fi ingenios, neobișnuit,
viața nu-i în teorie
fi de ea îndrăgostit.