am căutat prin frunze, în pădure
destinul meu pătat doar de iubire,
am regăsit cantr-un proverb în munte
doar lacrimi cerești și câteva cuvinte...

și m-am gândit o vreme la destin -
de ce e totul cum nu vrem sa fie?
și-am înteles apoi că sentimentele vin
doar când iubești la nebunie...

destin, cărare presărată-n viață,
aleea cerbului ce joacă-n codri,
o stea pe cerul ce licăre-n ceață,
un gând în visumi plin de patimi...

și dacă unii cred că nu-i destin
acea-ntâmplare de-a-ntâlni fericirea,
eu zic că-i totuși o prezicere-apărută
în inimi perechi, în ochi ca un chin...

nu e destin furat de nici un șoim,
nu este cartea ce-ai pierdut cândva,
destinu-i viața ce-ți alegi ca-n vama,
doar fericire sau tristețe-n doi!!!

- o flacără aprinsă veșnic –