m-ai amăgit din nou cu-a ta poveste -
cu zâmbete și clipe de dragoste,
iar m-ai mințit, și nu-nțeleg
de ce al tău suflet e un aisberg...

am înțeles din fâstâlceli că iar mă minți,
că nu-i așa cum tu mi-ai zis;
dar de la dragoste până la vis
este un cer și-ai tăi părinți...

le-ai zis și lor că mă iubești, eu am crezut,
dar teatru tu jucai mereu, căci ai știut
că am un cont și-o casă de vacanță -
și poftă de-a trăi la maxim viața...

m-ai înșelat și m-ai furat cât ai putut,
m-ai îngrozit când am aflat ce s-a-ntamplat -
acum te văd că ești un înger, dar cu coarne,
un șoim ce știe-a provoca frisoane...

dar eu te iert căci știu c-ai să regreți
că m-ai făcut de bani și viața mi-ai distrus,
te iert acum căci te-am iubit nespus...
dar din închisoare nu mai ieși!!!