Muntii astia de piatra,
carunti precum iarna;
Sculptati de Eol
pe la tample,
ne vegheza
de vremi aspre
ce vor sa se-ntample.

Fac scut, cu bratele
vanjoase de bazalt
si granit si magura,
precum dacul la hora,
infipt bine in volbura.

Li s-au scurs pe maneci
de cetina deasa,
sange de Decebal
si alti domni ca el
de vita aleasa.
Dar ei n-au murit,
s-au ascuns numai;
printre cuart si calcit,
ametiste albastre
si dolomit...s-au topit;

...in muntii astia de piatra,
carunti precum Deceneu,
ciopliti de ploi,
unde vine cateodata,
in zilele de vara senine,
sa-si hodine oasele divine,
Dumnezeu.