Plouă surd…
Corsetul ploii mă îmbrățișează
ca obrazul unei iubite, suav,
mă strânge, mă înconjoară
cu parfumul ei……
de fată virgină…
Plouă și corsetul devine mic,
mai mic, în timp ce eu,
mă împraștii în mii de picături:
albe, verzi, albastre…
Mă scurg pe obrazul ploii,
refăcând traseul lacrimii
născute…din eter.
Plouă și eu continui să curg…