Intinde-ti aripile, mai lungi ca si zarea
ridica-te in varful lacrimilor, mai sus
cuprinde cu linia vietii tale orizontul
si zbori, zbori , mai inalt decat versul
ce-a tremurat nasterea lumilor catre tine
priveste in sus, mai sus de timpul
ce-ti picura sperantele in pahare vii
nu te uita inapoi, acolo de unde gaurile negrelor
amintiri te sug cu ventuzele mii, ridica-te
cu genunchii apropiati rastalmacind ruga cerului
si cu inima pasare de unde se zidesc visele
chiar nu stiai ca zborul te-asteapta
sa-i fii fior intepand trecerile goale
sa-i fii mireasa, radiind alb in spatiile inalte
chiar nu simti chemarea ce striga
din varful clopotelor curate, din chipul icoanei
randuite sa-ti vegheze ritmurile
scutura bruma de vise, aduna ciresii-n gradina
si lasa-te porumbel peste lume
in ritm de iubire dansand


Taci, nu te misca acum, lasa-ma sa te ridic
dincolo de norii ce-ti acopera aripile
acum zbooori !