Spre casă
Inima în gheață, îngheață
Iubire, durere, nu mai știu ce
Mi se citește totul pe față.

Eu jumătate
Luna cealaltă jumătate
Ca întotdeauna
Îmi las jumătatea în spate.

Luna și copacul de groază
Oameni cu aripi zburând printre nori
Rece, frumos și ireal
Frumusețea asta îmi dă fiori.

Tu erai când am plecat
Tu printre nori, tu în copac
Chiar și lumina din cer
Tu peste mine când zac.

Trează fără să știi, tu peste tot
Coboară, te rog, căci eu nu mai pot
Curând o să zac, nu stai, nu pleci
Tu, tu egal cu tot.